Libertatea

Nu poate nimeni să ia libertatea trupească a unui om de bună voie, dacă nu i-a luat mai întâi libertatea sufletească. Căci, de cele mai multe ori, cel ce te vrea supus va căuta să te convingă de cât de mult bine îți va face supunerea față de el. Dar pentru omul care prețuiește libertatea sa sufletească, ca fiind mai presus de orice bun pe care îl poate primi, nici măcar întemnițarea trupului său nu poate să-i fure libera mișcare a sufletului către cele ce le prețuiește și le dorește cel mai mult. Dar omul a ajuns să creadă că libertatea trupească e mai de preț decât cea sufleteasă, pentru că numai libertatea trupească o înțelege și o simte. Nimeni nu e liber cu adevărat decât după ce și-a dobândit libertatea sufletească. Privind numai în el însuși, omul nu va înțelege niciodată care este măsura adevărată a libertății sufletești. Dumnezeu este singurul care ne poate descoperi această măsură, căci el a dat omului libertatea ca un dar. Și a dat libertatea ca un dar, chiar cu riscul ca omul să o înțeleagă și să o folosească făcând rău, pentru că, fără libertate, omul nu poate cunoște dragostea.