* * *

În zori prin orientale ore
Treceau dormind peste coline
Ca zburătoare orologii
Păduri uitându-se pe sine
Erau căderi de cataracte
Ca albe astrelor orgii
Şi oarbe ciute prinse-n cete
Plecau orbirea spre câmpii
Era demult pe două feţe
O punte-a unui pod pustiu
Şi ape luminau de sete
Vânând nisipul veşnic viu
Piereau pustii spirale-n spaţiu
Cu păsări prinse se-aprindeau
Priviri rostindu-se cuprinse
De aur mut şi adormeau
De n-ar fi post în păsări spaima
În dor dormind pieream de dor
Din peşteri zboară-n piatră taina
Şi-n zori de spaimă zboruri zbor.

* * *

Pe sub pământul de păduri mă pierd
Şi-n unda lutului luceşte umbra
Ciobanii zimbrilor în stele cred
Trecând în transhumanţă toată turma
Se-adună trunchiuri tulburate-n horă
Din colţ de case doi cocori în cerc
Mai ard morminte răsucind o moară
Şi-n pietre dorm copitele de cerb
E atâta primăvară-n astre ierni
O moarte-n aur prefăcută-n miere
Cerute ceruri lumânări mai cern
Peceţi de ceară răstignesc în stele
Adorm sub iarbă iernile trecute
Un fum sub o biserică de sfânt
Sărută paşii porţilor căzute
Foşnind a floare focul pe pământ.

* * *

Într-o sferă de foc este fiul calului meu
Mă chinui să-l scot din sângele greu
Ca o aripă albă de fulger pe drum
Culcată de foşnet în sunet şi scrum
Ca un tulbure tunet căzut peste zei
E pana copitei urmând paşii mei
Sub zidu-i cu tremur cutremur de piatră
Cetatea se-aruncă în ramuri de harpă
Şi luna cea sfântă de cântă cuvântă
Pe aripi de ceară cu fiica ei blândă
Colindă golaşă ca sângele-n miei
Şi pradă trecută tăcerea din tei
Mai dorm desfrunzit zidit într-un zid
Ea tace frunzişul lovindu-l de vid
Biserică piere sub frânghia arsă
Mormântu-mi deasupra prin clopot apasă.